NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemețí vb. IV] – Din nămete.

NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemețí vb. IV] – Din nămete.

NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

NĂMETE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă, morman (de obicei îngrămădit de viscol); troian. Greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să lupți cu nămeții. PAS, Z. I 294. Unde au fost nămeții în putere, i-au lăsat oamenii să se topească atunci cînd le va veni vremea. SADOVEANU, P. M. 180. Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53. ◊ (Metaforic) Ulița... se ducea de-a berbeleaca în nămeții de verdeață prăfuiți ai Cișmegiului. MACEDONSKI, O. III 47. – Variantă: neméte (ODOBESCU, S. III 63) s. m.

NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Regional) A acoperi cu mormane de zăpadă; a înzăpezi, a troieni. Grea zăpadă mi-a picat, Oile le-a nămețit, Dulăii mi-a risipit. ANT. LIT. POP. I 490.

năméte (troian) s. m., pl. năméți

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

năméte s. f., pl. năméți

nămețí vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 sg. nămețeáscă

NĂMÉTE s. noian, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.)

NĂMEȚÍ vb. v. înzăpezi.

năméte (năméți), s. m. – 1. Troian, morman de zăpadă. – 2. Uriaș, gigant. – Var. nămet, neme(t)e. Mr. nămet. Sb. namet „amplasament” și „impozit”, din sl., sb. nametati „a amplasa” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 406; Cihac, II, 210; Conev 37), cf. omăt, podmet. Sensul al doilea arată o asociere a acestui cuvînt cu creațiile expresive de tipul mamină sau namilă „pocitanie”: de la o var. neatestată *namură s-ar fi format un sing. regresiv nam, s. m. (obiect voluminos), cf. Scriban; și prezența acestui cuvînt ar fi facilitat o greșeală de interpretare, prin care s-ar fi considerat nămete ca un der. de la nam cu suf. -ete. Der. nămetenie (var. nemetenie, nemetanie), s. f. (pocitanie, fantoșă; uriaș); nămeți (var. nemeți), vb. (a bloca, a închide; a acumula zăpadă pînă la blocarea intrărilor); nămornic, adj. (colosal, enorm), cf. mamorniță; nemeț (var. nămeteț, nimiteț), s. m. (minge, cucui; Mold., fular), cu suf. -eț, cf. rut. nametka „fular”; nimăt, s. n. (Mold., îngrăditură, gard).

NĂMÉTE ~ți m. mai ales la pl. Strat gros de zăpadă viscolit și îngrămădit în formă de val; troian. /<bulg. namet

A NĂMEȚÍ pers. 3 ~éște tranz. pop. (căi de comunicare, terenuri etc.) A acoperi cu nămeți; a întroieni; a înzăpezi. /Din nămete

nămet m. V. nemete.

năméte și neméte m. (vsl. nametŭ, cort [a căruĭ formă e ca a troĭanuluĭ], nametati, a zăcea; bg. námet, troĭan; ceh. namet, cort. V. omăt). Vest. Troĭan: nămețĭ (sau omețĭ) de zăpadă. Fig. Colos: un nemete de erudițiune.

nămețésc și nemețésc v. tr. (d. nămete). Vest. Troĭenesc. – Și înă- saŭ înnă-.

nemețésc V. nămețesc.

NĂMETE s. noian, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.)

NĂMEȚI vb. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~ după ninsoare.)