nășire definitie

2 intrări

13 definiții pentru nășire

NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș2 la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș2. – V. naș2.
NĂȘÍRE, nășiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a năși și rezultatul ei. – V. năși.
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș2 la un botez sau la o cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș2. – V. naș2.
NĂȘÍRE, nășiri, s. f. Acțiunea de a năși și rezultatul ei. – V. năși.
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. Intranz. A fi naș (la un botez sau la o cununie).
nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă
nășíre (fam.) s. f., g.-d. art. nășírii; pl. nășíri
nășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nășeáscă
nășíre s. f., g.-d. art. nășírii; pl. nășíri
A NĂȘÍ ~ésc 1. intranz. A face naș la botez sau la cununie. 2. tranz. fam. A trata cu numele de naș. /Din naș
nășí, vb. intranz. – v. nănăși.
nășí, -esc, vb. intranz. – v. nănăși.
năși, nășesc v. t. 1. a bate rău (pe cineva. 2. (intl.) a aresta, a închide. 3. a iniția și a susține un proiect.

nășire dex

Intrare: năși
năși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nășire
nășire substantiv feminin