MĂSÚȚĂ, măsuțe, s. f. Diminutiv al lui masă; masă mică; mescioară. De la măsuța lui acum, Se-nalță obosit poetul, Privind în depărtare cum Se spulber nourii cu-ncetul. DEȘLIU, M. 21. Se întoarse gîfîind, ca să ieie măsuța cu trei picioare. SADOVEANU, B. 53. Măsuță mult bogată, Tot cu poame-mpodobită, Cu naframă-acoperită. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ Măsuță de noapte = noptieră. La mine, pe măsuța de noapte, ai un antinevralgic. BARANGA, E 204. – Variantă: mesúță (C. PETRESCU, Î. II 77) s. f.