MĂSURÁT², -Ă, măsurați, -te, adj. 1. Determinat în ceea ce privește dimensiunile, greutatea, cantitatea etc. Iubește nu pe femeie, ci auru-i cîntărit! Pentru dînsul e femeie moșia cea măsurată. HASDEU, R. V. 55. 2. Limitat. Timpul meu e măsurat. C. PETRESCU, V. 146. 3. Moderat, cumpătat, echilibrat, cu măsură. Unu-i răsărit la stat, La cuvinte măsurat Și la cuget luminat. BELDICEANU, P. 102. Gospodăria să-ți fie măsurată, căci la gospodina bună mulți voinici s-adună. NEGRUZZI, S. I 251. ♦ (Adverbial; învechit) Treptat, încetul cu încetul. Trebuie ca cineva să-și deprindă trupul cu ostenelile măsurat. DRĂGHICI, R. 156. ♦ (Despre pași, mers etc.) Cumpănit, regulat. înspre sară, Simion și Mitrea intrară cu pași măsurați pe poarta deschisă; curtea era plină. SLAVICI, N. I 92. C-un umblet măsurat, La sfîrșit s-ajung d-a dreptul, fără să mă mai abat. ALEXANDRESCU, P. 49. ◊ (Adverbial) Întorcîndu-se de la vinătoare, Iorgovan călca rar și măsurat. SLAVICI, O. I 250.