MĂSLUÍT, -Ă, măsluiți, -te, adj. 1. (Despre cărțile de joc) însemnat pe dos spre a da posibilitatea de a înșela la joc. Cărțile cu care ți-a cîștigat erau măsluite. BOLINTINEANU, O. 399. Mă paște bine norocul cărților. – Să giuri că-s măsluite. ALECSANDRI, T. I 160. 2. Fig. Fals, ticluit astfel încît să înșele pe alții. A umblat cu vorbe măsluite și ne-a lăsat să-l credem tovarăș. GALAN, Z. R. 24. Am intrat prostește într-un joc neghiob, murdar și... măsluit. CAMIL PETRESCU, T. II 304.