MĂSLINÍU, -ÍE, măslinii, adj. De culoarea măslinei, verzui bătînd spre brun. Floarea își scutura capul... cu obrajii măslinii aburiți de o roșeață. DUMITRIU, N. 284. Purta în buzunarul unei haine măslinii poeziile. DELAVRANCEA, T. 6. Fața măslinie, caracterul, fizionomia lui arăta viclenie. BĂLCESCU, O. II 269.