măcríș s. m. – Plantă (Rumex acetosa). Bg. mokreš, din mokăr „umed” (Conev 43; Pascu, Beiträge, 53). Der. de la macru nu e probabilă (Pușcariu, Dim., 117); după ipoteza neverosimilă a lui Scriban, ar fi vorba de un cuvînt dacic sau germanic. – Cf. macrină, s. f. (umiditate), din bg. mokrina (Pascu, Beiträge, 17), pe care Candrea-Dens., 1037, îl derivau în mod greșit din macru.