MÎNÚȚĂ, mîmițe, s. f. Diminutiv al lui mînă. Fata își lăsă mînuță aspră... între degetele flăcăului. SADOVEANU, E. 124. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă. EMINESCU, O. IV 98.