Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 747364:

!mântuí2 (a ~) (a izbăvi, a vindeca) vb., ind. prez. 3 sg. mântuiéște/mấntuie, imperf. 3 sg. mântuiá; conj. prez. 3 să mântuiáscă/să mấntuie

Mântuire dex online | sinonim

Mântuire definitie

Creare CV Creare CV