Definiția cu ID-ul 503124:
mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-și petrece noaptea undeva. –
Mr. amîn, amas, amînare.
Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296),
cf. alb. mënoń (pare să provină din
rom.),
it. manere,
prov. maner,
v. fr. manoir,
sp. manir,
port. maer;
cf. rămînea. –
Der. mas,
s. n. (acțiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat),
mr. mas (după Pușcariu 1079 și Candrea-Dens., 1129, direct din
lat. mansum).
Mânea dex online | sinonim
Mânea definitie