Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 541708:

muștiuc (< germ. Mundstück), parte a unor instrumente* de suflat, care se fixează (prin apăsare) de buze (în cazul instrumentelor de suflat din alamă), ori se ține în gură (în cazul clarinetului* și al saxofonului*). Prin m. se introduce coloana de aer în instr.

Muștiuc dex online | sinonim

Muștiuc definitie