MUZICOLÓGIC, -Ă, muzicologici, -ce, adj. Referitor la muzicologie, care aparține muzicologiei. – Muzicologie + suf. -ic.

MUZICOLÓGIC, -Ă, muzicologici, -ce, adj. Referitor la muzicologie, care aparține muzicologiei. – Muzicologie + suf. -ic.

muzicológic adj. m., pl. muzicológici; f. muzicológică, pl. muzicológice

muzicológic adj. → logic

MUZICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la muzicologie. [< fr. musicologique].

MUZICOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de muzicologie; propriu muzicologiei. Studiu ~. /<fr. musicologique