Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru mut─âtoare

MUT─éT├ôR, -O├üRE, mut─âtori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mi╚Öca, care se mut─â dintr-un loc ├«n altul. 2. S. f. Plant─â erbacee ag─â╚Ť─âtoare, veninoas─â, din familia cucurbitaceelor, cu r─âd─âcina groas─â, c─ârnoas─â, cu flori albe-g─âlbui ╚Öi cu fructele ├«n form─â de boabe ro╚Öii (Bryonia dioica). ÔÇô Muta + suf. -─âtor.
MUT─éT├ôR, -O├üRE, mut─âtori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mi╚Öca, care se mut─â dintr-un loc ├«n altul. 2. S. f. Plant─â erbacee ag─â╚Ť─âtoare, veninoas─â, din familia cucurbitaceelor, cu r─âd─âcina groas─â, c─ârnoas─â, cu flori albe-g─âlbui ╚Öi cu fructele ├«n form─â de boabe ro╚Öii (Bryonia dioica). ÔÇô Muta + suf. -─âtor.
MUT─éTO├üRE, mut─âtoare, s. f. Plant─â erbacee ag─â╚Ť─âtoare din familia cucurbitaceelor, cu r─âd─âcin─â groas─â ╚Öi c─ârnoas─â ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n medicin─â, cu flori alb-g─âlbui ╚Öi cu fructele ├«n form─â de boabe ro╚Öii; cre╚Öte pe gardurile viilor ╚Öi prin tufi╚Öuri (Bryonia dioica).
MUT─éT├ôR, -O├üRE, mut─âtori, -oare, adj. (Rar) Care se mut─â dintr-un loc ├«n altul; (despre p─âs─âri) migrator, c─âl─âtor. Mii ╚Öi mii de p─âs─ârele mut─âtoare se-ntorc acuma din ╚Ť─ârile cele calde. MARIAN, O. I 1 ÔÖŽ (Substantivat, f.) St├«n─â provizorie (al─âturi de st├«na cea mare), care poate fi mutat─â u╚Öor dintr-un loc ├«n altul.
mutătoáre s. f., g.-d. art. mutătórii; pl. mutătóri
mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre
mutătoáre s. f., g.-d. art. mutătórii; pl. mutătóri
mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre
MUT─éTO├üRE s. (BOT.; Bryonia alba) ├«mp─âr─âteas─â, (reg.) brei, curcube╚Ťea, tidv─â-de-p─âm├ónt.
MUTĂTOÁRE s. v. cocârlă, schimbătoare.
MUT─éT├ôR adj. v. c─âl─âtor, contagios, infec╚Ťios, migrator, molipsitor.
MUT─éTO├üRE ~ f. Plant─â erbacee ag─â╚Ť─âtoare, toxic─â, cu flori albastre sau albe-g─âlbui ╚Öi cu fructe mici, ├«n form─â de boabe ro╚Öii sau negre; ├«mp─âr─âteas─â. /a muta + suf. ~─âtor
mut─âtoare f. plant─â c─â╚Ť─âr─âtoare ce se cultiv─â pentru a decora garduri, ziduri sau umbrare, cre╚Öte prin locuri inculte (Bryonia). [Lit. care se mut─â din loc ├«n loc, aceast─â plant─â veninoas─â ag─â╚Ť├óndu-se prin c├órcei].
mut─âto├íre f., pl. or─ş (d. a muta). O plant─â cuburbitacee ag─â╚Ť─âtoare veninoas─â (bry├│nia di├│ica). V. ├«mp─âr─âteas─â.
MUT─éTOARE s. (BOT.; Bryonia alba) ├«mp─âr─âteas─â, (reg.) brei, curcube╚Ťea, tidv─â-de-p─âm├«nt.
mutătoare s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.
mutător adj. v. CĂLĂTOR. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MIGRATOR. MOLIPSITOR.
Bryonia alba L. Specie care înflorește vara. Flori albe. Fructe, bace negre.

Mut─âtoare dex online | sinonim

Mut─âtoare definitie

Intrare: mut─âtor
mut─âtor adjectiv
Intrare: mut─âtoare
mut─âtoare substantiv feminin