Dicționare ale limbii române

69 definiții pentru muri

MUR1, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile (Rubus). – Lat. morus.
MUR2, muri, s. m. (Înv.) Zid. – Din lat. murus.
MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.
MUR1, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile (Rubus); arbust din această specie. – Lat. morus.
MUR2, muri, s. m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus.
MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.[1]
MUR1, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu flori albe dispuse în umbelă, cu frunze compuse și cu fructe comestibile; formează tufișuri întinse mai ales în tăieturi de pădure (Rubus). Să nu fie urițică, Nici în stat prea puțintică, Să fie un vrej de mur. POP.
MUR2, muri, s. m. (Latinism învechit) Zid. Memfis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stîncă pe stîncă, o cetate de giganți. EMINESCU, O. I 43. Eu, în copilărie, iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirei, și-n vale să privesc. ALEXANDRESCU, M. 10.
MUR3, -Ă, muri, -e, adj. (Rar) Negru-lucios. Ah, ochilor muri, Vii și plini de nuri La căutături. CONACHI, P. 74. Cucule cu pană mură, Ce-am grăit gură la gură Să nu cînți pe tișătură! ȘEZ. XXIII 106.
MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a-și pierde viața, a răposa, a deceda. Băiatul vioi, tînărul plin de avînt și de vise, prietinul tinereții mele murise! SADOVEANU, O. VIII 20. De-oi muri... al meu nume or să-l poarte Secolii din gură-n gură. EMINESCU, O. I 133. ◊ Fig. Mor azi zîmbetele mele, Moare-ntreagă vraja firii. GOGA, C. P. 114. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd cauza morții) Niciodată n-a crezut că într-adevăr se poate muri de foame. C. PETRESCU, C. V. 129. Ei, bine ar fi să poată muri omul cînd vrea; dar.. nu moare nimeni de asta! CARAGIALE, O. I 64. ◊ (În imprecații și jurăminte) Să mor dacă-nțeleg ceva. CARAGIALE, P. 136. ◊ (La viitor, în construcții negative, ca încurajare la o acțiune, adesea ironic) Te-ai deprins tot la leș... Mai șezi și pîn ținut, că nu-i muri. ALECSANDRI, T. I 183. ◊ Expr. A muri cu zile = a muri în urma unei boli neîngrijite sau în împrejurări neprevăzute. (Învechit și popular) A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat. După datinele noastre, cu moarte trebuie să mori. ISPIRESCU, L. 76. ◊ Tranz. (Cu complement intern) A muri moarte de erou. ♦ Fig. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. COȘBUC, P. II 276. 2. (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a fi la capătul puterilor, a se simți covîrșit (de o senzație dureroasă, de o stare psihică, de un sentiment apăsător etc.). V. consuma. Tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISPIRESCU, I. 174. Striga cît îl lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. Să moară de ciudă celelalte fete. ALECSANDRI, T. I 36. ◊ (Urmat de un conjunctiv prin care se exprimă o dorință) Murea să afle toate despre toți și să clevetească. REBREANU, R. I 178. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «după») A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a iubi cu patimă, a nu se putea lipsi de ființa sau de obiectul iubit. Fete mari și mititele, Moare neică după ele. ANT. LIT. POP. I 105. Sfîntul soare, dacă-i soare, Și tot după tine moare; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit, a se pierde, a se stinge treptat. De pe dealuri depărtate răspundeau melodii de bucium, treceau ca vîntul serii și mureau în depărtări. SADOVEANU, O. I 101. Drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. HOGAȘ, DR. II 3. Focul ce murea în sobă c-o albastră vîlvătaie. MACEDONSKI, O. I 84.
mur s. m., pl. muri
murí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, 3 sg. moáre, imperf. 3 sg. mureá; conj. prez. 3 să moáră
mur (arbust, zid) s. m., pl. muri
murí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, imperf. 3 sg. mureá
MUR s. (BOT.; Rubus) (înv. și reg.) rug, (reg.) murai, murar, muroi.
MUR s. v. dud, zid.
MÚRE s. v. morcov.
MURÍ vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvârși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. v. cădea.
A muri ≠ a (se) naște, a învia, a răsări, a trăi, a viețui
MUR s.m. (Liv.) Zid. [< lat. murus, cf. fr. mur, it. muro].
mur (múri), s. m. – Perete, zid (de apărare). – Mr. mur. Lat. murus (sec. XIX), cultism din epoca romantică. Este cuvînt moștenit în mr.
mur (múri), s. m. – Rug și fruct al arbuștilor din specia Rubus. – Mr. mur. Lat. mōrus (Pușcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Mușlea, Dacor., V, 619 și VIII, 212; REW 5696a), cf. it. moro. Rezultatul u < o n-a fost explicat satisfăcător; der. din gr. ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. – Der. mură, s. f. (fructul murului), mr. (a)mură, cf., it., prov., cat., sp., port. mora, fr. mûre (REW 5696); muret (var. muriș), s. n. (tufiș de muri). Din rom. provin mag. múr (Edelspacher 19) și țig. sp. muri „frag” (Besses 111).
murí (-mort, murít), vb.1. A deceda, a se sfîrși din viață. – 2. A simți o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. Lat. mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Pușcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), cf. it. morire, prov., cat., sp. morir, fr. mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – Cf. mort, moarte, mortăciune, amorți. Der. muricios, adj. (înv., mortal); murind, s. m. (călugăr care îngrijește muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul fr. mourant; muribund, adj., din fr. moribond; muritor, s. m. (mortal, efemer); nemurire, s. f. (imortalitate); nemuritor, adj. (imortal); nemuri (var. înemuri), vb. (a imortaliza), neuzual, creație a scriitorilor romantici; nemuritorie, s. f. (înv., imortalitate).
MUR1 ~i m. Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz și cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus
MUR2 ~i m. înv. Element de construcție executat din piatră, beton etc., care închide sau separă o încăpere; perete. /<lat. murus
A MURÍ mor intranz. 1) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârși; a deceda; a răposa; a sucomba. * ~ după cineva (sau după ceva) a ține foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte sărac. ~ de dor (frică, tristețe) a fi covârșit de dor (frică, tristețe). ~ cu zile a muri înainte de vreme (în împrejurări nefaste sau neglijând o boală). A trage să moară a fi în agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A înceta de a mai fi perceput cu organele de simț; a dispărea treptat; a se pierde. 4) fig. A înceta de a mai exista (printr-o evoluție lentă); a ajunge în declin; a apune. Civilizație, limbă care moare. /<lat. moriri
mur m. 1. arbust cu trunchiu spinos și cu fructe negre (Rubus fructicosus); 2. Tr. Bot. dud. [Lat. MORUS].
mur m. zid (latinism): sub învechitul mur EM.
murì v. 1. a înceta din vieață: a murit; a muri de foame, a nu avea mijloace de traiu; 2. fig. a înceta de a exista: fapta bună nu moare; 3. a se stinge: ochii unchiașului clipiră ca o candelă ce moare OD.; 4. a se consuma: a muri de frică, de urît; 5. a se prăpădi de dragoste: moare după ea. [Lat. MORIRI].
1) mor, a murí v. intr. (lat. pop. *mŏrio, -íre, cl. mŏrior, mŏri; it. morire, pv. sp. morir, fr. mourir [pg. morrer]. – Mor, morĭ, moare, murim, murițĭ, mor; muream; muriĭ; să mor, să moară; murind. V. mort, moarte). Îmĭ daŭ sufletu, termin vĭața, nu maĭ trăĭesc: Ștefan cel Mare a murit la 1504. Fig. Sufer mult, îs chinuit de: mor de foame, de frig, de frică. Mă sting (Fam.): focu a murit. Dispar, îs dat uĭtăriĭ: fapta bună nu moare. Mor de rîs, mă topesc de rîs, rîd de nu maĭ pot, leșin de rîs. A muri de urît, a te plictisi grozav. A muri după cineva saŭ ceva, a te prăpădi după, a-țĭ plăcea foarte mult, a ĭubi adînc. A trage să morĭ, a fi în agonia morțiĭ. De murit, foarte, grozav: era un frig de murit.
1) mur m. (lat. môrus, mur; it. moro). Un copăcel spinos rozaceŭ care face niște fructe compuse în formă de bace și care seamănă cu smeura, dar în loc să fie roșiĭ, îs albastre închis aproape negre (rubus fruticosus); o varietate de mur se numește și rug (rubus caesius).
2) *mur m. (lat. mûrus). Rar. Zid.
MUR s. (BOT.; Rubus) (înv. și reg.) rug, (reg.) murai, murar, muroi.
mur s. v. DUD. ZID.
mure s. v. MORCOV.
MURI vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. a cădea, a pieri. (A ~ la datorie, în luptă.)
mur, muri, mururi, s.m. – (reg.) Zid de piatră; soclul caselor tradiționale din Maramureș alcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu (Dăncuș, 1986: 101). Temelia casei, zidul de sub casă. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Biserica Albă, Strâmtura, Apșa de Jos). – Lat. murus „zid de piatră sau cărămidă, din sistemul de apărare al unui fort sau oraș” (DEX, MDA).
mur, muri, mururi, s.m. – Zid de piatră; soclul caselor tradiționale din Maramureș alcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu (Dăncuș 1986: 101). Temelia casei, zidul de sub casă. – Lat. murus „zid de piatră sau cărămidă, din sistemul de apărare al unui fort sau oraș”.
AUCH DAS SCHÖNE MUSS STERBEN (germ.) și ceea ce-i frumos trebuie să moară – Schiller, „Nänie”. Nimic nu e nepieritor.
DECET IMPERATOREM STANTEM MORI (lat.) un împărat se cuvine să moară în picioare – Maximă atribuită împăratului Vespasian. Semnifică înfruntarea demnă și stoică a destinului.
DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor.
LA GARDE MEURT, MAIS NE SE REND PAS (fr.) garda moare, dar nu se predă – Cuvinte de răspuns atribuite generalului Cambronne, comandant în garda imperială, căruia, în bătălia de la Waterloo, englezii i-au cerut să se predea împreună cu cei câțiva oameni ce-i mai rămăseseră.
LE ROI EST MORT! VIVE LE ROI! (fr.) regele a murit! trăiască regele! – Formulă prin care se anunța, în Franța, decesul suveranului și urcarea pe tron a urmașului său. Se folosește ironic atunci când o schimbare de persoane nu antrenează și schimbarea unor stări de lucruri.
NON OMNIS MORIAR (lat.) – Horațiu, „Ode,” III, 30, 6. Un mare creator supraviețuiește prin opera sa.
PARTIR, C’EST MOURIR UN PEU (fr.) a pleca înseamnă a muri puțin – E. Haraucourt (poet francez) „Rondel de l’adieu”.
VEDI NAPOLI, E POI MUORI! (it.) să vezi Napoli, apoi poți să mori – Proverb prin care se exprimă admirația față de frumusețea orașului și a golfului.
WO EIN BRUTUS LEBT, MUSS CÄSAR STERBEN (germ.) acolo unde trăiește un Brutus, trebuie să moară un Cezar – Schiller, „Die Räuber”, act IV, scena 5. Sentința se utilizează azi, atunci când este vorba de doi adversari ireductibili, care nu pot conviețui sau colabora.
RUBUS L., MUR, fam. Rosaceae. Gen răspîndit pe tot globul, cca 395 specii, erbacee, arbuști și subarbuști, agățători sau tîrîțori, rar erecți, de obicei cu spini sau peri tari. Frunze, uneori, simple, alteori compuse cu 3-5 foliole, de cele mai multe ori cu pețioli și nervurile spinoase. Flori albe, roz, purpur, rar galbene (deseori cu 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine), simple sau in raceme terminale sau la subsuoara frunzei. Fruct, pluridrupă neagră sau roșie.
Rubus caesius L., « Mur ». Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori albe sau rozee (sepale erecte), în raceme scurte. Frunze trifoliate, ovate, subțiri, rugoase, dințate, pe partea inferioară puțin păroase, pețiol spinos, stipele liniare, lipite de pețiol. Plantă cu tulpini tîrîtoare, glauce, cilindrice, cu ghimpi și perișori mici. Fructe negre, pruinoase, comestibile.
Rubus chamaemorus L. Specie care înflorește vara. Flori albe, solitare, 3 cm diametru. Lujeri cu 3-4 frunze, rotunjite, lobate. Tulpină pînă la 20 cm înălțime, subțire, nespinoasă. Fructe portocalii, comestibile, cu semințe mari.
Rubus idaeus L., « Zmeură ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe (sepale acuminate, petale patente), dispuse în raceme scurte, păroase, frunzoase. Frunze cu 7 foliole (pe ramurile fertile, cele cu 3; pe cele sterile, cele cu 5-7) ovate, dentate, terminate într-un vîrf scurt și subțire, pe partea inferioară alb-tomentoase, pe cea superioară glabre. La. baza pețiolului, stipele liniare. Arbust cu tulpini aproape erecte, pînă la 2 m înălțime, cu ramuri glabre, verzi-albăstrui, cilindrice cu spini scurți. Fructe subglobuloase, roși, păroase, cu miros plăcut.
Rubus linkianus Ser., « Mur » (syn. R. fructicosus L. var. albus plenus hort.). Specie care înflorește vara. Flori albe sau rozee (petale obovoidale), dispuse în racem corimbiform. Fructe cu pețiolii spinoși, cu 5 foliole lat-ovate, serate, puțin crestate, verzi, pubescente pe partea inferioară și glabre pe cea superioară. Plantă sarmentoasă, tulpină de cm înălțime cu spini viguroși. Fruct, bacă neagră, lucioasă, grupate mai multe pe un receptacul comun.
Rubus odoratus L. Specie care înflorește vara. Flori roșii, cca 4 cm diametru, dispuse în panicul multiflor, scurt. Frunze cu pînă la 5 lobi. Arbust, cca 2,5 m înălțime, lujeri glabri, fără ghimpi.
Rubus reflexus Ker-Gawl. (syn. R. moluccanus hort.). Specie cu flori albe. Frunze scurt-pețiolate, 12-14 cm lățime, 18-20 cm lungime, cu 3-5 lobi, pe partea superioară verzi, aspre. Liană viguroasa cu lujeri lungi, pîsloși, cu numai cîțiva spini.
Rubus tomentosus Borkh. Specie cu flori mici, gălbui, (petale patente), în panicul. Frunze mici cu 3 sau 5 foliole, alungit-eliptice, pe partea inferioară alb-tomentoase, pe cea superioară verzi, dentate pe margine. Pețiol cu țepi. Plantă pînă la 1 m înălțime. Lujeri verzi-roșietici cu ghimpi viguroși, scurți.
Rubus ulmifolius Schott. Specie care înflorește vara. Flori roz-roșii, învoite, dispuse în paniculă mare, ovată, înfrunzită la bază. Frunze cu 3 sau 5 foliole rotunjite, pe partea inferioară alb-pîsloase. Plantă obișnuit pubescentă, pînă la 4 m înălțime. Lujeri spinoși.
MURI- „perete, zid”. ◊ L. muris „zid” > fr. muri-, engl. id. > rom. muri-. □ ~form (v. -form), adj., (despre un țesut) de forma unui zid; de cărămidă.
a muri ca muștele expr. a muri în număr foarte mare.
a muri cu zile expr. 1. a deceda în urma unei boli insuficient tratate. 2. a deceda în împrejurări neprevăzute.
a muri de inimă rea expr. a muri copleșit de durere / de supărare.
a muri de moarte bună expr. a deceda din cauze naturale, a muri de bătrânețe.
a muri de pneumonie / de el încins / de glonțul rece 1. (glum.) a muri împușcat. 2. a muri în împrejurări dubioase.
a muri pe capete expr. v. a muri ca muștele.
a-i muri cuiva lăudătorii expr. 1. a fi plin de sine, a fi încântat / mândru de propria persoană. 2. a se lăuda întruna.
încercarea moarte n-are: moare numai cine-ncearcă prov. (glum.) speranța moare ultima.
MURI a adormi, a ajunge la export / la salamet, a-i crește grădinița pe piept, a se curăța, a da colțul, a da în primire, a da ortul popii, a face macii roșii la colțul gurii, a face pneumonie, a-și frânge gâtul, a se îmbolnăvi de deces, a-l lua aghiuță / benga / dracul / mama dracului / naiba, a merge la export, a o mierli, a muri de pneumonie, el încins, glonțul rece, a se prăji la lumânare, a-l pupa măsa (pe cineva) rece, a se răci, a-i rămâne (cuiva) ciolanele / oasele undeva, a-l strânge Dumnezeu de pe pământ, a-i suna ceasul, a trece în lumea drepților, a-l vedea ăl-de-Sus, a vedea pe dracul / pe naiba.
să moară Bibi / mama / ortu’ expr. (vulg.) folosită pentru a convinge un interlocutor de adevărul unei afirmații anterioare.
să mor eu! expr. (vulg.) pe cuvânt de onoare!, pe cinstea mea!
să mori tu? expr. (vulg.) serios?, pe cuvânt de onoare?

muri definitie

muri dex

Intrare: muri (pref.)
muri pref.
Intrare: mur
mur substantiv masculin
Intrare: muri (verb)
muri verb verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
Intrare: mure (s.m.)
mure s.m.