mur definitie

2 intrări

34 definiții pentru mur

MUR1, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile (Rubus). – Lat. morus.
MUR2, muri, s. m. (Înv.) Zid. – Din lat. murus.
MUR1, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile (Rubus); arbust din această specie. – Lat. morus.
MUR2, muri, s. m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus.
MUR1, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu flori albe dispuse în umbelă, cu frunze compuse și cu fructe comestibile; formează tufișuri întinse mai ales în tăieturi de pădure (Rubus). Să nu fie urițică, Nici în stat prea puțintică, Să fie un vrej de mur. POP.
MUR2, muri, s. m. (Latinism învechit) Zid. Memfis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stîncă pe stîncă, o cetate de giganți. EMINESCU, O. I 43. Eu, în copilărie, iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirei, și-n vale să privesc. ALEXANDRESCU, M. 10.
MUR3, -Ă, muri, -e, adj. (Rar) Negru-lucios. Ah, ochilor muri, Vii și plini de nuri La căutături. CONACHI, P. 74. Cucule cu pană mură, Ce-am grăit gură la gură Să nu cînți pe tișătură! ȘEZ. XXIII 106.
mur s. m., pl. muri
mur (arbust, zid) s. m., pl. muri
MUR s. (BOT.; Rubus) (înv. și reg.) rug, (reg.) murai, murar, muroi.
MUR s. v. dud, zid.
MUR s.m. (Liv.) Zid. [< lat. murus, cf. fr. mur, it. muro].
mur (múri), s. m. – Perete, zid (de apărare). – Mr. mur. Lat. murus (sec. XIX), cultism din epoca romantică. Este cuvînt moștenit în mr.
mur (múri), s. m. – Rug și fruct al arbuștilor din specia Rubus. – Mr. mur. Lat. mōrus (Pușcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Mușlea, Dacor., V, 619 și VIII, 212; REW 5696a), cf. it. moro. Rezultatul u < o n-a fost explicat satisfăcător; der. din gr. ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. – Der. mură, s. f. (fructul murului), mr. (a)mură, cf., it., prov., cat., sp., port. mora, fr. mûre (REW 5696); muret (var. muriș), s. n. (tufiș de muri). Din rom. provin mag. múr (Edelspacher 19) și țig. sp. muri „frag” (Besses 111).
MUR1 ~i m. Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz și cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus
MUR2 ~i m. înv. Element de construcție executat din piatră, beton etc., care închide sau separă o încăpere; perete. /<lat. murus
mur m. 1. arbust cu trunchiu spinos și cu fructe negre (Rubus fructicosus); 2. Tr. Bot. dud. [Lat. MORUS].
mur m. zid (latinism): sub învechitul mur EM.
1) mur m. (lat. môrus, mur; it. moro). Un copăcel spinos rozaceŭ care face niște fructe compuse în formă de bace și care seamănă cu smeura, dar în loc să fie roșiĭ, îs albastre închis aproape negre (rubus fruticosus); o varietate de mur se numește și rug (rubus caesius).
2) *mur m. (lat. mûrus). Rar. Zid.
MUR s. (BOT.; Rubus) (înv. și reg.) rug, (reg.) murai, murar, muroi.
mur s. v. DUD. ZID.
mur, muri, mururi, s.m. – (reg.) Zid de piatră; soclul caselor tradiționale din Maramureș alcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu (Dăncuș, 1986: 101). Temelia casei, zidul de sub casă. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Biserica Albă, Strâmtura, Apșa de Jos). – Lat. murus „zid de piatră sau cărămidă, din sistemul de apărare al unui fort sau oraș” (DEX, MDA).
mur, muri, mururi, s.m. – Zid de piatră; soclul caselor tradiționale din Maramureș alcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu (Dăncuș 1986: 101). Temelia casei, zidul de sub casă. – Lat. murus „zid de piatră sau cărămidă, din sistemul de apărare al unui fort sau oraș”.
MUR (MURA), râu în Europa Centrală (Austria, Slovenia și Croația), afl. dr. al Dravei; 449 km. Izv. din M-ții Tauern Înalți, trece prin Leoben și Graz, iar în cursul inf., pe o mică porțiune, formează granița între Croația și Slovenia. Hidrocentrale.
RUBUS L., MUR, fam. Rosaceae. Gen răspîndit pe tot globul, cca 395 specii, erbacee, arbuști și subarbuști, agățători sau tîrîțori, rar erecți, de obicei cu spini sau peri tari. Frunze, uneori, simple, alteori compuse cu 3-5 foliole, de cele mai multe ori cu pețioli și nervurile spinoase. Flori albe, roz, purpur, rar galbene (deseori cu 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine), simple sau in raceme terminale sau la subsuoara frunzei. Fruct, pluridrupă neagră sau roșie.
Rubus caesius L., « Mur ». Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori albe sau rozee (sepale erecte), în raceme scurte. Frunze trifoliate, ovate, subțiri, rugoase, dințate, pe partea inferioară puțin păroase, pețiol spinos, stipele liniare, lipite de pețiol. Plantă cu tulpini tîrîtoare, glauce, cilindrice, cu ghimpi și perișori mici. Fructe negre, pruinoase, comestibile.
Rubus chamaemorus L. Specie care înflorește vara. Flori albe, solitare, 3 cm diametru. Lujeri cu 3-4 frunze, rotunjite, lobate. Tulpină pînă la 20 cm înălțime, subțire, nespinoasă. Fructe portocalii, comestibile, cu semințe mari.
Rubus idaeus L., « Zmeură ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe (sepale acuminate, petale patente), dispuse în raceme scurte, păroase, frunzoase. Frunze cu 7 foliole (pe ramurile fertile, cele cu 3; pe cele sterile, cele cu 5-7) ovate, dentate, terminate într-un vîrf scurt și subțire, pe partea inferioară alb-tomentoase, pe cea superioară glabre. La. baza pețiolului, stipele liniare. Arbust cu tulpini aproape erecte, pînă la 2 m înălțime, cu ramuri glabre, verzi-albăstrui, cilindrice cu spini scurți. Fructe subglobuloase, roși, păroase, cu miros plăcut.
Rubus linkianus Ser., « Mur » (syn. R. fructicosus L. var. albus plenus hort.). Specie care înflorește vara. Flori albe sau rozee (petale obovoidale), dispuse în racem corimbiform. Fructe cu pețiolii spinoși, cu 5 foliole lat-ovate, serate, puțin crestate, verzi, pubescente pe partea inferioară și glabre pe cea superioară. Plantă sarmentoasă, tulpină de cm înălțime cu spini viguroși. Fruct, bacă neagră, lucioasă, grupate mai multe pe un receptacul comun.
Rubus odoratus L. Specie care înflorește vara. Flori roșii, cca 4 cm diametru, dispuse în panicul multiflor, scurt. Frunze cu pînă la 5 lobi. Arbust, cca 2,5 m înălțime, lujeri glabri, fără ghimpi.
Rubus reflexus Ker-Gawl. (syn. R. moluccanus hort.). Specie cu flori albe. Frunze scurt-pețiolate, 12-14 cm lățime, 18-20 cm lungime, cu 3-5 lobi, pe partea superioară verzi, aspre. Liană viguroasa cu lujeri lungi, pîsloși, cu numai cîțiva spini.
Rubus tomentosus Borkh. Specie cu flori mici, gălbui, (petale patente), în panicul. Frunze mici cu 3 sau 5 foliole, alungit-eliptice, pe partea inferioară alb-tomentoase, pe cea superioară verzi, dentate pe margine. Pețiol cu țepi. Plantă pînă la 1 m înălțime. Lujeri verzi-roșietici cu ghimpi viguroși, scurți.
Rubus ulmifolius Schott. Specie care înflorește vara. Flori roz-roșii, învoite, dispuse în paniculă mare, ovată, înfrunzită la bază. Frunze cu 3 sau 5 foliole rotunjite, pe partea inferioară alb-pîsloase. Plantă obișnuit pubescentă, pînă la 4 m înălțime. Lujeri spinoși.

mur dex

Intrare: mur
mur substantiv masculin
Intrare: Mur
Mur