MUNTENÍSM, muntenisme, s. n. Particularitate lingvistică specifică graiului din Muntenia. – Muntenia (n. pr.) + suf. -ism.

MUNTENÍSM, muntenisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție proprie graiului din Muntenia. – Muntenia (n. pr.) + suf. -ism.

MUNTENÍSM, muntenisme, s. n. Cuvînt, expresie; construcție proprie graiului din Muntenia.

muntenísm s. n., pl. muntenísme

muntenísm s. n., pl. muntenísme

MUNTENÍSM ~e n. Cuvânt sau expresie proprie graiului din Muntenia. /Muntenia n. pr. + suf. ~ism

muntenism n. vorbă sau locuțiune proprie Munteniei.

MUNTENÍSM s. n. (< muntean + suf. -ism): pronunțare (fonetism), cuvânt sau expresie caracteristică vorbitorilor munteni.