Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
6 definiții pentru muncitoresc
MUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, muncitorești, adj. Care aparține muncitorilor (2), privitor la muncitori. – Muncitor + suf. -esc.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
MUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, muncitorești, adj. Care aparține muncitorilor (2), privitor la muncitori. – Muncitor + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
MUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, muncitorești, adj. Care aparține muncitorilor, propriu muncitorilor. Partid muncitoresc.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
muncitorésc adj. m., f. muncitoreáscă; pl. m. și f. muncitoréști
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
muncitorésc adj. m., f. muncitoreáscă; pl. m. și f. muncitoréști
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
MUNCITORÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru muncitori; propriu muncitorilor. /muncitor + suf. ~esc
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Muncitoresc dex online | sinonim
Muncitoresc definitie
Intrare: muncitoresc
muncitoresc adjectiv
