MULTIȘÓR, -OÁRĂ, multișori, -oare, adj. Diminutiv al lui mult; destul de mult, cam mult; multicel. Luasem, bag seamă, mai multișoară apă decît vin avurăm în urciorașul acesta. RETEGANUL, P. III 10. ◊ (Adverbial) E cam multișor de atunci. ◊ Loc. adv. De multișor = de multă vreme. De multișor a înserat, Dar noi am întîrziat. PĂSCULESCU, L. P. 34. ◊ Expr. A fi cam de multișor = a fi vechi, a fi de mai multă vreme. Mai pe dos om n-am văzut de cînd sînt, și, slavă domnului! sînt de multișor. ALECSANDRI, T. 992.