Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

31 defini╚Ťii pentru mula

MOL├ü2, molale, s. f. (├Änv.) Preot musulman; judec─âtor turc, superior cadiului, ├«n marile ora╚Öe. [Var.: mul├í s. f.] ÔÇô Din tc. molla.
MUL3 subst. v. mul─â.
MULÁ2 s. f. v. mola2.
MUL├ü1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da form─â unui obiect, prin presarea materialului plastic ├«n tipare sau ├«n matri╚Ťe. ÔÖŽ Fig. A da forma dorit─â, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate ├«n relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ÔÖŽ Refl. (Despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) A se lipi de corp (sco╚Ť├óndu-i ├«n eviden╚Ť─â formele). ÔÇô Din fr. mouler.
M├ÜL─é, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, form─â [Var.: mul subst.] ÔÇô Din fr. moule.
MOL├ü2 s. f. (Turcism ├«nv.) Preot musulman; judec─âtor turc, superior cadiului, ├«n marile ora╚Öe. [Var.: mul├í s. f.] ÔÇô Din tc. molla.
MUL3 subst. v. mul─â.
MULÁ2 s. f. v. mola2.
MUL├ü1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da form─â unui obiect, prin presarea materialului plastic ├«n tipare sau ├«n matri╚Ťe. ÔÖŽ Fig. A da forma dorit─â, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate ├«n relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ÔÖŽ Refl. (Despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) A se lipi de corp (sco╚Ť├óndu-i ├«n eviden╚Ť─â formele). ÔÇô Din fr. mouler.
M├ÜL─é, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, form─â [Var.: mul subst.] ÔÇô Din fr. moule.
MUL├ü, mulez, vb. I. 1. Tranz. A da form─â unui obiect prin presare ├«n tipare sau ├«n matri╚Ťe a materialului plastic. (Fig.) Ar─ât├«nd spre cicatrice: de ce nu ├«ncerci o gref─â? Treci ├«ntr-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te muleaz─â din nou. C. PETRESCU, ├«. II 241. 2. Refl. (Despre ├«mbr─âc─âminte) A se lipi ╚Öi a scoate ├«n relief formele corpului.
molá2 (înv.) s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále, art. molálele
mulá (a ~) vb., ind. prez. 3 muleáză
molá s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále
mul├í vb., ind. prez. 1 sg. mul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. mule├íz─â
m├║l─â s. f., pl. m├║le
MULÁ vb. v. contura.
MÚLĂ s. v. catârcă.
MUL├ü vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare ├«n forme sau ├«n matri╚Ťe. 2. refl. (Despre o hain─â etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler].
M├ÜL─é s.f. (Fran╚Ťuzism) Tipar, form─â (├«n croitorie). [< fr. moule].
MUL├ü vb. I. tr. 1. a da form─â unui material plastic prin presare ├«n tipare sau ├«n matri╚Ťe. ÔŚŐ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate ├«n relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)
MÚLĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule)
mol├í s. f. ÔÇô Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; ╚śeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, ├«nv.
A MUL├ü ~├ęz tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare ├«n forme sau ├«n matri╚Ťe. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate ├«n relief; a contura. 4) fig. A face s─â capete forma dorit─â; a fasona; a modela. /<fr. mouler
A SE MULÁ se ~eáză intranz. (mai ales despre haine) A se lipi de corp, luând perfect forma lui. /<fr. mouler
múlă, múle, s.f. (reg.) 1. catâr. 2. cal urât, greoi. 3. om lipsit de energie, bleg, prost.
molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].
mol├í f. (turc. ar. moll├í). ├Än ╚Ť─ârile musulmane, titlu dat func╚Ťionarilor politic─ş ╚Öi religio╚Ö─ş, marilor negustor─ş ╚Öi altora (fr. mollah).
MULA vb. a contura, a eviden╚Ťia, a reliefa. (Rochia ├«i ~ corpul.)
mulă s. v. CATÎRCĂ.
mol├í s. f. (Turcism, ├«nv.) Preot musulman; judec─âtor turc superior cadiului ├«n marile ora╚Öe; hoge, jurisconsult. [Art.: molaua ÔÇô Var. mul├í s. f., mol├íh s. m.] ÔÇô Din tc. molla.

Mula dex online | sinonim

Mula definitie

Intrare: mula (vb.)
mula vb. verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: mul─â
mul substantiv neutru substantiv masculin (numai) singular
mul─â substantiv feminin
Intrare: mola (preot)
mola 2 s.f. substantiv feminin
mula 2 s.f. substantiv feminin