MUIERÁTIC, -Ă, muieratici, -e, adj. 1. Afemeiat. Bătrin chefliu, cartofor și muieratic. C. PETRESCU, Î. II 122. 2. Muieresc, femeiesc. O pasere măiastră se vede bătînd la fereastră și zicînd cu glas muieratic: mîncați, beți și vă veseliți, dar de fata împăratului Roș nici nu gîndiți. CREANGĂ, P. 232. ◊ (Depreciativ) Privește-ți-i, acei tineri, cu zîmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace. EMINESCU, N. 113. ♦ (Neobișnuit) Care are înfățișare de femeie. Unul din acei palicari muieratici, purtind fustanelă fîlfîindă și strînsă la mijloc. ODOBESCU, S. I 132. – Variantă: muierátec, -ă (CONTEMPORANUL, VIII 196) adj.