MUHAIÁ, muhaiele, s. f. (Înv.; astăzi fam.) Prost, fraier; hahaleră. [Pr.: -ha-ia] – Din tc. mühayye „pregătit”, „gata”.

MUHAIÁ, muhaiele, s. f. (Turcism înv.; astăzi fam.) Prost, fraier; hahaleră. [Pr.: -ha-ia] – Din tc. mühayye „pregătit”, „gata”.

muhaiá s. f., g.-d. art. muhaiélei; pl. muhaiéle

muhaia, muhaiale s. f. om lipsit de personalitate.