MUGURÁ vb. I v. muguri.

MUGURÍ, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur.

MUGURÁ vb. I v. muguri.

ÎNMUGURÍ, înmuguresc, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A da muguri. Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74. – Variante: mugurá (DELAVRANCEA, S. 50) vb. I, mugurí (PANN, la TDRG, GOROVEI, C. 301) vb. IV.

MUGURÁ vb. I v. înmuguri.