MUCEZEÁLĂ, mucezeli, s. f. Faptul de a mucezi; (concr.) mucegai. – Mucezi + suf. -eală.

MUCEZEÁLĂ, mucezeli, s. f. Faptul de a mucezi; (concr.) mucegai. – Mucezi + suf. -eală.

MUCEZEÁLĂ s. f. Faptul de a mucezi; starea lucrului mucegăit; mucegăire, mucegai.

mucezeálă s. f., g.-d. art. mucezélii; pl. mucezéli

mucezeálă s. f., g.-d. art. mucezélii; pl. mucezéli

MUCEZEÁLĂ s. v. mucegai.

MUCEZEÁLĂ s. v. firicică.

MUCEZEÁLĂ ~éli f. 1) v. A MUCEZI. 2) Strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucegai. /a mucezi + suf. ~eală

mucezeală f. mucegaiu.

mucezeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a mucezi. Mucegaĭ.

MUCEZEALĂ s. mucegai, mușiță, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)

mucezeală s. v. FIRICICĂ.