mucalít (mucalítă), adj. – Glumeț, bășcălios. Tc. (arab.) mukalid (Șeineanu, II, 264; Loewe 63; Lokotsch 1505), cf. ngr. μουϰαλίτης. – Der. mucalitlîc, s. n. (ironie, bășcălie), înv., din tc. mukalidlik.