MREÁNĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mrĕana, sb. mrena.

MREÁNĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mrĕana, scr. mrena.

MREÁNĂ, mrene, s. f. Pește de rîu din familia crapului, cu trupul cilindric; are patru mustăți scurte, solzi de culoare verde-cenușie pe spate, alburii pe burtă, putînd ajunge la o greutate de 4-5 kg; este apreciat pentru carnea lui gustoasă (Barbus fluviatilis). Mrenele scînteiau argintiu în lumină, SADOVEANU, Î. A. 137. Tocmai era să se lase de pescuit, cînd văzu o mreană. ISPIRESCU, L. 280.

mreánă s. f., g.-d. art. mrénei; pl. mréne

mreánă s. f. (sil. mrea-), g.-d. art. mrénei; pl. mréne

MREÁNĂ s. (IHT.; Barbus barbus) (înv.) scobar.

mreánă (mréne), s. f. – Pește de rîu (Barbus fluviatilis). – Var. breană, umbreană, mireană. Mr. breană, megl. mreancă. Sb., cr. mrȅna (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 203; Machek, Z. slaw. Phil., XIX, 56; REW 5754; Conev 53), din mgr. μύραινα, cf. morun. Relația directă cu lat. muraena (Koerting 6382) nu e posibilă.

MREÁNĂ mréne f. Pește dulcicol de talie mare, cu corp alungit, de culoare verde-măslinie pe spate și albicios pe abdomen, care are carnea gustoasă, dar icrele otrăvitoare. /<bulg. mrĕana, sb. mrena

mreană f. pește cu corpul lungit, cilindric, foarte gustos la mâncare, se vânează mai cu seamă în Olt și în Dunăre (Petromizon fluviatilis); [Bulg. MRENA].

mreánă f., pl. ene (vsl. bg. mrĭena, d. lat. muraena saŭ vgr. myraina. V. murenă și morun). Un pește ciprinoid albicĭos care poate ajunge pînă la vre-o 5 kg. (barbus fluviátilis). – Și breană (Ilfov, Cov. Mac.), și mireană (Serbia) și umbreană (Năsăud).

MREANĂ s. (IHT.; Barbus barbus) (înv.) scobar.