moșíe f. (d. moș. Cp. cu patrie). Vechĭ. Moștenire, pămînt moștenit, țară strămoșească, baștină, patrie. De moșie, de stremoșie, (doc. 1672), din moșĭ în strămoșĭ, ohabnic. Cărțĭ de moșie, hîrtiĭ care arată moștenirea. Om de moșie, băștinaș, indigen. Azĭ. Mare întindere de pămînt stăpînită la țară și pe care pot fi munțĭ, bălțĭ, pădurĭ, sate și ogoare. Fig. Mijloc de cîștig: meseria e o moșie.