MOTROȘÍ, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Cf. mătrăși.

MOTROȘÍ, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Et. nec. Cf. mătrăși.

MOTROȘÍ, motroșesc, vb. IV. Intranz. (Transilv.) A face ceva pe încetul, a lucra fără spor. V. mocoși. Zmeul motroșea cu mînile în despicătura stejarului. BOTA, P. 47.

motroșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. motroșésc, imperf. 3 sg. motroșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. motroșeáscă

MOTROȘÍ vb. v. migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.

motroșí, motroșésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) așeza. 2. a lucra rău și migălind.

motroșì v. 1. a năpusti: văzând pe țigan motroșit acolo în mijlocul drumului ISP.; 2. Mold. Tr. a lucra rău și migălind. [V. mătrășì].

mătrășésc (est) și motroșésc (vest) v. tr. (vsl. sîrb. po-trošiti, a cheltui mult, a risipi, a consuma; trošiti, a fărămiți. P. schimbarea luĭ p în m, cp. cu posac-mosac ș. a.). Fam. Expediez, fac să dispară, consum, cheltuĭesc, mănînc, pap: a mătrăși niște banĭ, un om (a-l ucide saŭ a-l depărta), o casă (vînzînd-o și cheltuind baniĭ). – În Șez. 32, 107, motr- (Suc.), acoper.

motroșésc, V. mătrășesc.

motroși vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. TICĂI.

motroșí, motroșesc, vb. tranz. – (reg.) A lucra ceva migălos (de mântuială); a trebălui. – Et. nec., cf. mătrăși (Șăineanu, DEX, MDA).