MOTRÍCE adj. invar. Care pune în mișcare, care mișcă. Este de asemenea posibil ca acești mușchi cu inervare multiplă să-și primească inervarea motrice dintr-o sursă și inervarea senzitivă din alta. PARHON, O. A. I 55. În actul percepției spiritul omului lucrează ca și în actul exprimării, numai că descărcarea apucă altă cale, o cale mintală, în locul uneia motrice. GHEREA, ST. CR. III 231. ◊ (Tehn.) Forță motrice = forță care produce o mișcare. Forța motrice a vîntului pune în mișcare morile de vînt. – Accentuat și: mótrice.