MOTOCICLÉTĂ, motociclete, s. f. Autovehicul pe două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane. – Din fr. motocyclette.

MOTOCICLÉTĂ, motociclete, s. f. Vehicul cu două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane. – Din fr. motocyclette.[1]

MOTOCICLÉTĂ, motociclete, s. f. Vehicul cu două roți montate pe un cadru și pus în mișcare de un motor fixat pe același cadru. Tovarășul a venit cu motocicleta ălora din Budești. DUMITRIU, N. 263. Pe lîngă dînșii, țîșni zgomotos, lăsîndu-i în urmă, o motocicletă. C. PETRESCU, Î. II 222.

motociclétă (-ci-cle-) s. f., g.-d. art. motociclétei; pl. motocicléte

motociclétă s. f. (sil. -cle-), pl. motocicléte[1]

MOTOCICLÉTĂ s. (reg.) motorbițâclu, (înv.) motociclu, (arg.) motor.[1]

MOTOCICLÉTĂ s.f. Vehicul cu două (sau trei) roți montate pe un cadru și pus în mișcare de un motor. [Var. motociclu s.n. / < fr. motocyclette].

MOTOCICLÉTĂ s. f. vehicul cu două roți montate pe un cadru cu motor. (< fr. motocyclette)

MOTOCICLÉTĂ ~e f. Vehicul constând din două roți montate pe un cadru, care este pus în mișcare de un motor cu ardere internă. * ~ cu ataș motocicletă de care este atașată o cutie metalică, sprijinită pe o a treia roată. /<fr. motocyclette[1]

motocicletă f. bicicletă pusă în mișcare de un motor cu petrol, alcool, etc.

*motociclétă f., pl. e (moto- din motor și -cicletă din bi-cicletă). Bicicletă cu motor.

MOTOCICLETĂ s. (reg.) motorbițîclu, (înv.) motociclu.