Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru motiva╚Ťie

MOTIV├ü╚ÜIE, motiva╚Ťii, s. f. Totalitatea motivelor sau mobilurilor (con╚Ötiente sau nu) care determin─â pe cineva s─â efectueze o anumit─â ac╚Ťiune sau s─â tind─â spre anumite scopuri. ÔÇô Din fr. motivation.
MOTIV├ü╚ÜIE, motiva╚Ťii, s. f. Totalitatea motivelor sau mobilurilor (con╚Ötiente sau nu) care determin─â pe cineva s─â efectueze o anumit─â ac╚Ťiune sau s─â tind─â spre anumite scopuri. ÔÇô Din fr. motivation.
motiv├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. motiv├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. motiv├í╚Ťiei; pl. motiv├í╚Ťii, art. motiv├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
motiv├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. motiv├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. motiv├í╚Ťiei; pl. motiv├í╚Ťii, art. motiv├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
MOTIVÁȚIE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. v. scuză.
MOTIV├ü╚ÜIE s.f. (Rar) Motivare. ÔÖŽ (Psih.) Totalitatea motivelor, a considera╚Ťiilor sau a mobilurilor (con╚Ötiente sau nu) care determin─â pe cineva s─â efectueze o anumit─â ac╚Ťiune sau s─â tind─â spre anumite scopuri. [Gen. -iei. / cf. fr. motivation].
MOTIVÁȚIE s. f. 1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare. 2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ. (< fr. motivation)
MOTIV├ü╚ÜIE f. psih. Totalitate a motivelor care determin─â o ac╚Ťiune sau un anumit mod de comportare. /<fr. motivation
MOTIVA╚ÜIE s. 1. ├«ndrept─â╚Ťire, justificare, motivare, ra╚Ťiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noim─â, (├«nv.) rezon. (~ unei hot─âr├«ri.) 2. argument, motiv, motivare. (Cea mai bun─â ~ adus─â ├«n sprijinul...) 3. justificare, motivare, scuz─â, (rar) scuzare, (├«nv.) r─âspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele f─âcute.)

Motiva╚Ťie dex online | sinonim

Motiva╚Ťie definitie

Intrare: motiva╚Ťie
motiva╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e