mortal definitie

17 definiții pentru mortal

MORTÁL, -Ă, mortali, -e, adj. 1. Care provoacă moartea, aducător de moarte; ucigător. ◊ Salt mortal = figură acrobatică foarte periculoasă, constând dintr-o mișcare de rotire totală a corpului în aer. 2. Specific unui mort (II), ca de mort. 3. Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.). – Din lat. mortalis, it. mortale.
MORTÁL, -Ă, mortali, -e, adj. 1. Care provoacă moartea, aducător de moarte; ucigător. ◊ Salt mortal = figură acrobatică foarte periculoasă, constând dintr-o mișcare de rotire totală a corpului în aer. 2. Specific unui mort (II), ca de mort. 3. (Arg.) Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.). – Din lat. mortalis, it. mortale.
MORTÁL, -Ă, mortali, -e, adj. Care provoacă moartea, care aduce moartea. E o stîncă neagră și rea și plină de o mortală primejdie. BOGZA, C. O. 374. Ciuma, ca toate boalele mortale... foarte periculoasă întiia oară, devine puțin violentă la acei care au mai fost loviți de ea. GHICA, S. A. 31. Salt (mortal) = figură de gimnastică constînd într-o mișcare de rotire totală a corpului cu capul în jos și cu picioarele în aer. Care poate provoca moartea; groaznic, îngrozitor. In prada unei senzații mortale. CARAGIALE, N. A. 88.
mortál adj. m., pl. mortáli; f. mortálă, pl. mortále
mortál adj. m., pl. mortáli; f. sg. mortálă, pl. mortále
MORTÁL adj. ucigător, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură ~.)
MORTÁL adj. v. muritor, pieritor.
Mortal ≠ imortal, nemortal
MORTÁL, -Ă adj. Care provoacă moartea. ◊ Salt mortal = figură de gimnastică constând dintr-o săritură în cursul căreia corpul face o rotire completă în aer. [< lat. mortalis, cf. it. mortale, fr. mortel].
MORTÁL, -Ă adj. 1. care provoacă moartea. ♦ salt ~ = figură de gimnastică constând dintr-o săritură în cursul căreia corpul face o rotire completă în aer. 2. (arg.) extraordinar, nemaipomenit. (< lat. mortalis, it. mortale)
MORTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de moarte. Caz ~. 2) Care aduce moarte; de moarte; ucigător. Lovitură ~ă. 3) Care este caracteristic pentru morți; propriu morților. * Salt ~ săritură la gimnastică constând în rotirea totală a corpului în aer. /<lat. mortalis, it. mortale
mortal a. 1. care cauzează moarte: lovitură mortală; 2. de moarte: păcat, inimic [!] mortal; 3. muritor.
*mortál, -ă adj. (lat. mortalis, muritor). Muritor, omenesc, supus peiriĭ: neamu mortal. De moarte, care produce moarte: lovitură mortală. De moarte, implacabil, înverșunat: inamic mortal. Adînc, foarte chinuitor: durere mortală. Păcat mortal, care te face să perzĭ mila luĭ Dumnezeŭ. Salt mortal, săritură pin care facĭ un cerc în aer aruncîndu-te cu capu’n jos în ainte orĭ în apoĭ și căzînd tot în picĭoare. Adv. În mod mortal: rănit mortal.
mortal adj. v. MURITOR. PIERITOR.
MORTAL adj. ucigător, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură ~.)
mortál, -ă adj. 1979 (arg. tinerilor) Extraordinar, nemaipomenit ◊ „Miștocul mortal se practică la propriu, la ocazii, când cineva deranjează prea tare [...]” R.l. 3 VIII 93 p. 1. ◊ „Washingtonul n-a avut trecere în fața băuturii mortale sake, făcută din orez.” Expres 30/94 p. 15. ◊ „Putem deveni serioși, mortal de serioși [...]” Expres 39/94 p. 3; v. și comă (1979) (din it. mortale; DEX-S)
mortal, -ă, mortali, -le adj. extraordinar, minunat, frumos excelent

mortal dex

Intrare: mortal
mortal adjectiv