morse definitie

2 intrări

20 definiții pentru morse

MÓRSĂ, morse, s. f. Mamifer carnivor din mările polare, lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu membre scurte în formă de lopeți, cu caninii superiori foarte dezvoltați; vacă-de-mare (Odobaenus rosmarus). – Din fr. morse.
MÓRSE s. n. (Și în sintagma alfabet Morse) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. ♦ (De obicei în sintagmele aparat sau telegraf Morse) Aparat cu care se transmit semnale telegrafice cu acest cod. – Din fr. morse.
MÓRSĂ, morse, s. f. Mamifer carnivor din mările polare, lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu membre scurte în formă de lopeți, cu caninii superiori foarte dezvoltați; vacă-de-mare (Odobaenus rosmarus). – Din fr. morse.
MÓRSE subst. invar. (Și în sintagma alfabet Morse) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. ♦ (De obicei în sintagmele aparat sau telegraf Morse) Aparat cu care se transmit semnale telegrafice cu acest cod. – Din fr. morse.
MÓRSĂ, morse, s. f. Mamifer marin carnivor din Atlanticul de nord și din Pacificul de nord, cu trupul lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu ochi mici, cu membre foarte scurte în formă de lopeți și cu coadă mică; caninii superiori dezvoltați la ambele sexe ies afară din gură ajungînd la masculi la o lungime de 70-80 cm (Trichechus rosmarus); vacă-de-mare.
MÓRSE s. n. Aparat telegrafic care lucrează cu alfabetul Morse (alfabet format din puncte și linii care reprezintă literele, cifrele și semnele de punctuație ale scrierii obișnuite). ♦ Aparatul de recepție al telegrafului.
mórsă s. f., g.-d. art. mórsei; pl. mórse
mórse (aparat, sistem, alfabet) s. n.
Mórse (engl.) [pron. mors] (nume de persoană) s. propriu
mórsă (zool., tehn.) s. f., g.-d. art. mórsei; pl. mórse
MÓRSĂ s. (ZOOL.; Odobaenus rosmarus) (rar) cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare.
MÓRSĂ s.f. 1. Mamifer carnivor din mările arctice și antarctice asemănător cu foca și al cărui mascul are doi colți foarte mari, care ies afară din gură. 2. Dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. [< fr. morse].
MÓRSE s.n. 1. Sistem de telegrafie care utilizează un alfabet compus din puncte și linii. 2. Aparat de telegrafie care transmite și recepționează semnale cu alfabetul compus din puncte și linii. ♦ Alfabet folosit pentru aceste semnale. [< fr. morse, cf. Morse – fizician american].
MÓRSĂ s. f. 1. mamifer carnivor din mările polare asemănător cu foca. 2. dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. (< fr. morse)
MÓRSE s. n. sistem de telegrafie cu un cod din puncte și linii. (< fr. morse)
MÓRSĂ ~e f. Mamifer acvatic, de talie mare, din regiunile polare, cu membrele scurte, adaptate pentru înot, având caninii superiori foarte dezvoltați. /<fr. morse
MÓRSE subst. invar. 1) Cod telegrafic care se folosește (puncte și linii) în loc de litere. 2) Aparat cu care se transmit semnalele telegrafice ale unui astfel de cod. /<fr. morse
MORSĂ s. (ZOOL.; Odobaenus rosmarus) (reg.) cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare.
mórsă, s.f. – v. mursă („mied”).
MORSE [mó:s], Samuel Finley Bresse (1791-1872), pictor și inventator american. A realizat (1837) un aparat electromagnetic pentru telegrafie (brevetat în 1840) și a inventat (1838) alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent.

morse dex

Intrare: morsă
morsă substantiv feminin
Intrare: morse
morse