MOROÁICĂ, moroaice, s. f. (În superstiții) Strigoaică. – Moroi + suf. -oaică.

MOROÁICĂ, moroaice, s. f. (În superstiții) Strigoaică. – Moroi + suf. -oaică.

MOROÁICĂ, moroaice, s. f. (În superstiții) Strigoaică. Mă-ntîlnii cu moroiu Și cu moroaica-n cale. ȘEZ, xii 190. – Pronunțat: -roai-.

moroáică (pop.) s. f., g.-d. art. moroáicei; pl. moroáice

moroáică s. f., g.-d. art. moroáicei; pl. moroáice

MOROÁICĂ s. v. strigoaică, strigoaie.

moroaică s. v. STRIGOAICĂ. STRIGOAIE.