MÓRGĂ2 s. f. (Livr.) Atitudine afectată și disprețuitoare; aroganță, trufie, îngâmfare. – Din fr. morgue.

MÓRGĂ1, morgi, s. f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate și unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morții; institut medico-legal. ♦ Sală specială într-un spital unde se depun morții pentru constatarea cauzei decesului. – Din fr. morgue.

MÓRGĂ1, morgi, s. f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate și unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morții. ♦ Sală specială într-un spital unde se depun morții până la înmormântare. – Din fr. morgue.

MÓRGĂ2, morgi, s. f. (Livr.) Atitudine afectată și disprețuitoare; aroganță, trufie, îngâmfare. – Din fr. morgue.

MÓRGĂ 1 s. f. Clădire special amenajată în care se află cadavrele neidentificate sau cele care necesită autopsii pentru stabilirea legală a cauzelor morții. ♦ Sală specială într-un spital, unde se depun morții, provizoriu, pînă la înmormîntare. Domnul doctor a telefonat că vă așteaptă la morga spitalului ca să asistați la autopsia unui înecat. BART, E. 252.

MÓRGĂ2 s. f. (Franțuzism) Trufie, mîndrie, orgoliu, aroganță. Era un băiat bun, serviabil și fără morgă. C. PETRESCU, C. V. 102. Ar fi de un nespus de mare folos ca învățătorul să-și părăsească morga magistrală și să coboare lîngă elev. VLAHUȚĂ, O. A. 188. E... ruinat lipit pămîntului, insă tot fudul, tot țanțoș și plin de «morgă». CARAGIALE, N. S. 96.

mórgă1 (loc unde se depun cadavrele) s. f., g.-d. art. mórgii; pl. morgi

mórgă2 (aroganță) s. f., g.-d. art. mórgii

mórgă (clădire) s. f., g.-d. art. mórgii; pl. morgi

mórgă (aroganță) s. f., g.-d. art. mórgii

MÓRGĂ s. prosectură. (~ unui spital.)

MÓRGĂ s. v. arogantă, fală, fudulie, impertinență, infatuare, insolență, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, orgoliu, semeție, sfruntare, trufie, tupeu, vanitate.

MÓRGĂ1 s.f. Clădire în care se depun cadavrele găsite și neidentificate. ♦ Cameră într-un spital unde se depun cadavrele bolnavilor; prosectură. [< fr. morgue].

MÓRGĂ2 s.f. Înfățișare de o seriozitate și o severitate afectate. [< fr. morgue]

MÓRGĂ1 s. f. atitudine, comportare trufașă, disprețuitoare; sentiment exagerat al propriei valori. (< fr. morgue)

MÓRGĂ2 s. f. 1. institut medico-legal. 2. clădire, încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se fac autopsiile; prosectură. (< fr. morgue)

MÓRGĂ1 ~gi f. Sală într-un spital sau într-o clinică unde se păstrează temporar cadavrele (pentru constatarea cauzei decesului). /<fr. morgue

MÓRGĂ2 f. livr. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; trufie; vanitate; fatuitate. /<fr. morgue

morgă f. locul unde se expun cadavrele persoanelor aflate moarte afară din domiciliul lor, ca să poată fi recunoscute (= fr. morgue).

*mórgă f., pl. e și ĭ (fr. morgue, 1. aer mîndru, 2. locu unde trebuĭaŭ să se adune deținuțiĭ și să stea nemișcați la inspecțiune ca să fie recunoscuțĭ, și [pin anal.] locu unde se expun cadavrele găsite). Aer mîndru: a vorbi cu morgă. Local în care se expun cadavrele găsite și nerecunoscute.

morgă s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. IMPERTINENȚĂ. INFATUARE. INSOLENȚĂ. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MĂGĂRIE. MÎNDRIE. NECUVIINȚĂ. NEOBRĂZARE. NERUȘINARE. OBRĂZNICIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. SFRUNTARE. TRUFIE. TUPEU. VANITATE.

MORGĂ s. prosectură. (~ unui spital.)