Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru morfoli

MORFOL├Ź, morfolesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mesteca un aliment cu gingiile, ├«n lipsa din╚Ťilor; a molf─âi; p. ext. a m├ónca ├«ncet, cu greutate, f─âr─â poft─â, a mesteca alene; a morfologi. ÔŚŐ Expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedeslu╚Öit, a ├«ng─âima, a bolborosi. ÔÖŽ A ├«nv├órti ├«ntre din╚Ťi, a roade un lucru necomestibil. 2. P. anal. A suci ╚Öi a r─âsuci un lucru pe toate p─âr╚Ťile; a fr─âm├ónta, a mototoli. ÔÖŽ Fig. A degrada, a ├«ntina, a terfeli, a deteriora, a strica. ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
MORFOL├Ź, morfolesc, vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile, ├«n lipsa din╚Ťilor; a molf─âi; p. ext. a m├ónca ├«ncet, cu greutate, f─âr─â poft─â, a mesteca alene; a morfologi. ÔŚŐ Expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedeslu╚Öit, a ├«ng─âima, a bolborosi. ÔÖŽ A ├«nv├órti ├«ntre din╚Ťi, a roade un lucru necomestibil. 2. P. anal. A suci ╚Öi a r─âsuci un lucru pe toate p─âr╚Ťile; a fr─âm├ónta, a mototoli. ÔÖŽ Fig. A degrada, a ├«ntina, a terfeli, a deteriora, a strica. ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
MORFOL├Ź, morfolesc, vb. IV. Tranz. 1. A molf─âi. Hagiul tremur─â ╚Öi morfole╚Öte o buc─â╚Ťic─â de p├«ne. DELAVRANCEA, H. T. 35. 2. A molf─âi (2). Se sp─âim├«nt─â ├«ns─â singur de revolta lui ╚Öi urm─â repede, morfolindu-╚Öi vorbele. REBREANU, R. I 127. ÔŚŐ Fig. T─âcu ╚Öi ├«╚Öi morfoli singur g├«ndurile. REBREANU, R. I 86. (Refl. pas.) ├Än jurul pre╚Öedintelui se morfoleau procese-verbale sumare ╚Öi alte lucruri pe care nu le asculta nimeni. REBREANU, R. II 36. 3. A suci ╚Öi a r─âsuci un lucru pe toate p─âr╚Ťile; p. ext. a deteriora, a ferfeni╚Ťi.
morfol├ş (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. morfol├ęsc, imperf. 3 sg. morfole├í; conj. prez. 3 s─â morfole├ísc─â
morfol├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. morfol├ęsc, imperf. 3 sg. morfole├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. morfole├ísc─â
MORFOL├Ź vb. v. molf─âi.
morfol├ş (morfol├ęsc, morfol├şt), vb. ÔÇô 1. A b─âlm─âji, a b├«igui, a mesteca greu. ÔÇô 2. A se m├«nji, a se murd─âri. ÔÇô Var. morcioli, morceli (Trans., Banat, Olt., a clef─âi, a se ├«ngloda). Crea╚Ťie expresiv─â, cf. molf─âi, mozoli. ÔÇô Der. morfoleal─â, s. f. (ac╚Ťiunea de a morfoli; lucru de m├«ntuial─â); morfolit, s. n. (molf─âial─â); morm├«nji, vb. (Mold., a lucra de m├«ntuial─â), prin ├«ncruci╚Öare cu m├«nji; morm├«njeal─â, s. f. (Mold., lucru de m├«ntuial─â, neterminat). Rut. morf├ęliti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 835, ├«l indica drept surs─â a rom., trebuie s─â provin─â de la el. ÔÇô Cf. mor├«nci.
A MORFOL├Ź ~├ęsc 1. tranz. 1) A mesteca (├«n gur─â) cu saliv─â, ├«ncet ╚Öi greu, f─âr─â a mu╚Öca cu din╚Ťii; a molf─âi; a mozoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu (├«n gur─â), numai cu gingiile ╚Öi cu limba (din cauza lipsei din╚Ťilor); a molf─âi. 3) (lucruri necomestibile) A ├«nv├órti ├«ntre din╚Ťi; a roade cu din╚Ťii. 4) fig. fam. (lucruri) A face s─â se morfoleasc─â; a mozoli; a mototoli. 5) fig. A umple de murd─ârie; a m├ónji; a murd─âri; a terfeli. 2. intranz. fam. A vorbi neclar, pronun╚Ť├ónd nedeslu╚Öit cuvintele; a molf─âi. /Onomat.
A SE MORFOL├Ź se morfol├ę╚Öte intranz. fam. (despre lucruri) A-╚Öi pierde forma ini╚Ťial─â ca urmare a folosirii ├«ndelungate; a se mozoli. /Onomat.
morfol├Č v. 1. a molf─âi: baba morfolia ├«n gingii un cr├ómpeiu de covrig CAR.; 2. a mototoli; 3. fig. a strica: a morfoli arta. [V. molf─â├Č].
morfol├ęsc v. tr. (rud─â cu ung. morzsolni, a f─âr─âmi╚Ťi, a mozoli. V. molf─â─ş). Vest. Moscolesc, mozolesc, rod cu gingiile, fiind-c─â nÔÇÖam din╚Ť─ş. Fig. Stric, execut prost, nu pricep: morfolesc arta. V. morc─şolesc, morm├«njesc.
MORFOLI vb. a molfăi, a mozoli, (rar) a morfologi, (reg.) a folfăi, a moscoli. (~ prin gură mîncarea.)

Morfoli dex online | sinonim

Morfoli definitie

Intrare: morfoli
morfoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a