Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru morar

MOR├üR, morari, s. m. 1. Proprietar sau conduc─âtor al unei mori; muncitor ├«ntr-o moar─â. ÔÖŽ Muncitor ├«ntr-o ├«ntreprindere ├«n care se macin─â diferite materii. 2. G├óndac cu aripile lucioase, brune sau negre, care tr─âie╚Öte prin mori; g├óndac de f─âin─â (Tenebrio molitor). ÔÇô Moar─â + suf. -ar.
MOR├üR, morari, s. m. 1. Proprietar sau conduc─âtor al unei mori; muncitor ├«ntr-o moar─â. ÔÖŽ Muncitor ├«ntr-o ├«ntreprindere ├«n care se macin─â diferite materii. 2. G├óndac cu aripile lucioase, brune sau negre, care tr─âie╚Öte prin mori; g├óndac de f─âin─â (Tenebrio molitor). ÔÇô Moar─â + suf. -ar.
MOR├üR, morari, s. m. 1. Proprietar sau conduc─âtor al unei mori. Din ├«ntunerec, cobor├«nd greoi treptele, ne-a ie╚Öit ├«n cale Sava, morarul cel nou. C. PETRESCU, S. 29. Un morar f─âina abia a scuturat. ╚ś-acum din ochi ├«nchide, se sup─âr─â, c├«rte╚Öte C─â mu╚Ötele ce zboar─â r─âdic─â colb prin cas─â. NEGRUZZI, S. II 220. Dup─â morar nu m-oi duce C─â somnul c├«nd e mai dulce, El moara c─â ╚Öi-o porne╚Öte ╚śi pe mine m─â treze╚Öte. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 75. ÔÖŽ Muncitor care lucreaz─â ├«ntr-o ├«ntreprindere ├«n care se macin─â diferite materii. Morar la fabrica de cicoare. 2. G├«ndac cu aripile brune sau negre, lucitoare, care tr─âie╚Öte prin mori (Tenebrio molitor).
morár s. m., pl. morári
morár s. m., pl. morári
MORÁR s. 1. (reg.) măcinar. (E ~ de profesie.) 2. (ENTOM.; Tenebrio molitor) gândac-de-făină.
MORÁR s. v. piuar.
MOR├üR1 ~i m. 1) Persoan─â care ╚Ťine sau administreaz─â o moar─â. 2) Lucr─âtor care munce╚Öte la o moar─â. /moar─â + suf. ~ar
MORÁR2 ~i m. Insectă cu aripile întunecate și lucioase, care trăiește prin mori; gândac de făină. /moară + suf. ~ar
morar m. 1. cel ce are o moară; 2. numele bucovinean al gândacului de făină, care trăiește în grânare, mori și brutării (Tenebrio molitor). [Lat. MOLARIUS].
mor├ír m. (d. moar─â sa┼ş lat. molarius). St─âp├«nu une─ş mor─ş sa┼ş conduc─âtoru e─ş. ÔÇô ├Än nord ╚Öi vrom. dial. murar. Cp. cu purcar.
MORAR s. 1. (reg.) măcinar. (E ~ de profesie.) 2. (ENTOM.; Tenebrio molitor) gîndac-de-făină.
morar s. v. PIUAR.
MOR─éREAS─é s. mor─âri╚Ť─â.
MORĂRIȚĂ s. morăreasă.
mor─âri╚Ť─â s. v. CHICA-VOINICULUI.
MORAR subst. 1. Morariu zis ╚Öi Murar, ard., 1680 (Pa╚Ö). 2. Murar, b─ân. (LB); -u (Bra╚Ö); -iu, M. (Sd VII 264). 3. Mur─âra╚Ö act.; Mur─âru╚Öu, ard. (Pa╚Ö). 4. Murare╚Ťul, C (Gorj 345; AO XVII 330).
morar, morari s. m. distribuitor de droguri.

Morar dex online | sinonim

Morar definitie

Intrare: morar
morar substantiv masculin
Intrare: Morar
Morar