MORÁL¹ s. n. Stare morală, dispoziție sufletească. Deznădăjduirea... de care pătimește moralul său. NEGRUZZI, S. I 41. ◊ Curaj, tărie sufletească, l-a crescut moralul. Expr. A ridica moralul cuiva = a-l îmbărbăta, a-l încuraja. A avea moralul ridicat = a suporta cu curaj, cu tărie o situație grea, a nu se lăsa copleșit de o nenorocire.