MONSTRUOZITÁTE, monstruozități, s. f. Faptul de a fi monstruos; ceea ce este ieșit din comun și respingător ca aspect, ceea ce este monstruos. ♦ Fig. Ceea ce produce groază, repulsie; grozăvie, cruzime. [Pr.: -stru-o-] – Din fr. monstruosité.

MONSTRUOZITÁTE, monstruozități, s. f. Faptul de a fi monstruos; ceea ce este ieșit din comun și respingător ca aspect, ceea ce este monstruos. ♦ Fig. Ceea ce produce groază, repulsie; grozăvie, cruzime. [Pr.: -stru-o-] – Din fr. monstruosité.

MONSTRUOZITÁTE, monstruozități, s. f. 1. Faptul de a fi monstruos, ceea ce este monstruos. Monstruozitate morală. 2. Grozăvie, cruzime. Această regretabilă monstruozitate s-a petrecut în București. ARGHEZI, P. T. 122.

monstruozitáte (-stru-o-) s. f., g.-d. art. monstruozitắții; (fapte) pl. monstruozitắți

monstruozitáte s. f. (sil. -stru-o-), g.-d. art. monstruozității, pl. monstruozități

MONSTRUOZITÁTE s. 1. v. monstru. 2. v. grozăvie.

MONSTRUOZITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este monstruos. ♦ Ceea ce produce groază, repulsie. 2. Grozăvie, neomenie, cruzime. [Pron. -stru-o-. / cf. fr. monstruosité].

MONSTRUOZITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este monstruos; care produce groază, repulsie. 2. (fig.) grozăvie, neomenie, cruzime. (< fr. monstruosité)

MONSTRUOZITÁTE ~ăți f. Caracter monstruos; spirit de monstru. [Sil. -stru-o-] /<fr. monstruosité

monstruozitate f. 1. caracterul celui monstruos; 2. lucru monstruos.

*monstruozitáte f. (d. monstruos). Caracteru de a fi monstruos: monstruozitatea unuĭ om, unuĭ fapt.

MONSTRUOZITATE s. 1. hidoșenie, monstru, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urîciune, urîțenie, (pop.) hîzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (O ~ de om.) 2. grozăvie, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.)