MONOTEÍST, -Ă, monoteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de monoteism, privitor la monoteism. 2. S. m. și f. Adept al monoteismului. – Din fr. monothéiste.

MONOTEÍST, -Ă, monoteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de monoteism, privitor la monoteism. 2. S. m. și f. Adept al monoteismului. – Din fr. monothéiste.

MONOTEÍST, -Ă, monoteiști, -ste, s. m. și f. Adept al monoteismului.

monoteíst adj. m., s. m., pl. monoteíști; adj. f., s. f. monoteístă, pl. monoteíste

monoteíst adj. m., s. m., pl. monoteíști; f. sg. monoteístă, pl. monoteíste

MONOTEÍST, -Ă adj. Referitor la monoteism, propriu monoteismului. // s.m. și f. Adept al monoteismului. [Pron. -te-ist. / cf. fr. monothéiste].

MONOTEÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monoteismului. (< fr. monothéiste)

MONOTEÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de monoteism; propriu monoteismului. /<fr. monothéiste

MONOTEÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al monoteismului. /<fr. monothéiste

monoteist m. adoratorul unui singur D-zeu. ║ a. relativ la monoteism.

*monoteíst, -ă s. și adj. (mono- și teist). Care crede într’un singur Dumnezeŭ.