*monopól n., pl. urĭ (vgr. monopólion, d. mónos, singur, și poléo, vînd). Privilegiu de a vinde singur, neavînd nimenea altu dreptu de a maĭ vinde: statu are monopolu tutunuluĭ și altor articule. Fig. Iron. Drept pe care ți-l arogĭ: acesta are monopolu deșteptăcĭuniĭ. V. apalt.