mononucleoză definitie

7 definiții pentru mononucleoză

MONONUCLEÓZĂ s. f. (În sintagma) Mononucleoză infecțioasă = boală infecțioasă acută, benignă, frecventă la copii și la tineri, care se manifestă prin febră și prin creșterea numărului de limfocite și de monocite din sânge și prin mărirea ganglionilor limfatici. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. mononucléose.
MONONUCLEÓZĂ s. f. (În sintagma) Mononucleoză infecțioasă = boală infecțioasă acută, provocată de un virus, frecventă la copii și la tineri, care se manifestă prin febră și prin creșterea numărului de limfocite și de monocite din sânge. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. mononucléose.
mononucleóză (-nu-cle-o-) s. f., g.-d. art. mononucleózei
mononucleóză s. f. (sil. -cle-o-), g.-d. art. mononucleózei
MONONUCLEÓZĂ s.f. (Med.) Creștere a numărului mononuclearelor din sânge. [Pron. -cle-o-. / < fr. mononucléose].
MONONUCLEÓZĂ s. f. boală caracterizată prin creșterea numărului mononuclearelor din sânge. (< fr. mononucléose)
MONONUCLEÓZĂ (< fr.) s. f. ~ infecțioasă = boală infecțioasă acută, benignă, provocată probabil de un virus, mai frecvent la copii și la tineri, și care se manifestă prin creșterea în volum a ganglionilor limfatici, febră, angină și creșterea numărului de celule mononucleare (limfocite și monocite, 60-80%) din sânge. Boala durează una sau mai multe săptămâni și se transmite adesea prin salivă.

mononucleoză dex

Intrare: mononucleoză
mononucleoză substantiv feminin
  • silabisire: -cle-o-