MONOLÓGIC, -Ă, monologici, -ce, adj. (Rar) Care se bazează pe monolog (interior), de monolog. – Din fr. monologique.

MONOLÓGIC, -Ă, monologici, -ce, adj. (Rar) Care se bazează pe monolog (interior), de monolog. – Din fr. monologique.

monológic (rar) adj. m., pl. monológici; f. monológică, pl. monológice

monológic adj. → logic

MONOLÓGIC, -Ă adj. (Rar) Care se bazează pe monolog (interior). [< monolog + -ic, cf. germ. monologisch, fr. monologique].

MONOLÓGIC, -Ă adj. care se bazează pe monolog (interior). (< fr. monologique)