MONOGRAFIÁ, monografiez, vb. I. Tranz. A trata monografic. [Pr.: -fi-a] – Din monografie.

MONOGRAFÍE, monografii, s. f. Studiu științific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat și cvasiexhaustiv. – Din fr. monographie.^[1]

MONOGRAFIÁ, monografiez, vb. I. Tranz. A trata monografic. [Pr.: -fi-a] – Din monografie.

MONOGRAFÍE, monografii, s. f. Studiu științific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat și multilateral. – Din fr. monographie.

MONOGRAFÍE, monografii, s. f. Studiu științific asupra unui subiect anumit, tratat din toate punctele de vedere. [Bălcescu] a lucrat la o monografie a lui Mihai-vodă Viteazul. SADOVEANU, E. 49. N-am să aștern aci tot ce ar trebui să se afle în acea monografie... a vînătoriei. ODOBESCU, S. III 61. Fiecare din noi făcea monografia tiutiunului. RUSSO, S. 28.

monografíe (-no-gra-) s. f., art. monografía, g.-d. art. monografíei; pl. monografíi, art. monografíile

monografiá vb., ind. prez. 1 sg. monografiéz, 3 sg. și pl. monografiáză

monografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie

MONOGRAFÍE s.f. Studiu științific care tratează un subiect anumit din toate punctele de vedere. [Gen. -iei. / < fr. monographie, cf. gr. monos – unic, graphein – a scrie].

MONOGRAFÍE s. f. studiu științific care tratează un subiect anumit cât mai cuprinzător, mai complet. (< fr. monographie)

MONOGRAFÍE ~i f. Studiu științific care tratează amplu și aprofundat o singură problemă. /<fr. monographie

monografie f. scriere asupra unui punct special de istorie, de biografie, etc.

*monografíe f. (mono- și grafie). Carte care se ocupă numaĭ de un punct special în istorie, geografie saŭ orĭ-ce știință: a face, o monografíe a delteĭ Dunăriĭ.

monografiá vb. I A cerceta un subiect sub toate aspectele ◊ „Uneori ușor polemice, întotdeauna sintetice, opiniile lui Ov. S. Crohmălniceanu monografiază un autor, dar surprind și încadrarea materiei tratate într-o suită, într-o ordine istorică.” Săpt. 16 I 76 p. 2; v. și 5 X 79 p. 2 (din monografie + -a; DEX-S)