Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 928527:
MONOFTÓNG s. m. (< fr. monophtongue, cf. gr. monos „singur” + phthongos „vocală”): sunet care provine din reducerea unui diftong. Astfel sunetele e și o din pluralele genți și corzi sunt monoftongi obținuți prin reducerea diftongilor ea și oa din singularele geantă și coardă (adică prin monoftongare – v.).
Monoftong dex online | sinonim
Monoftong definitie
