MONOCRÓM, -Ă adj. Care are o singură culoare; monocromatic (1) [în DN]. (Despre o pictură) Executată în valorile apropiate ale aceluiași ton. V. camaieu, grisai. ♦ (Fig.) Monoton, uniform. [< fr. monochrome, cf. gr. monos – unic, chroma – culoare].