MONOBÁZIC, monobazici, adj. (Despre acizi) Care are în molecula lui un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un metal și formând numai o singură serie de săruri. – Din fr. monobasique.

MONOBÁZIC, -Ă, monobazici, -ce, adj. (Despre acizi) Care are în molecula lui un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un metal și formând numai o singură serie de săruri. – Din fr. monobasique.

MONOBÁZIC, -Ă, monobazici, -e, adj. (Despre acizi) Care are în molecula lui un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un metal, formînd numai o singură serie de săruri.

monobázic adj. m., pl. monobázici

monobázic adj. m., pl. monobázici

MONOBÁZIC, -Ă adj. (Despre acizi) Care conține în molecula sa un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un atom de metal. [Cf. fr. monobasique].

MONOBÁZIC, -Ă adj. (despre acizi) care conțin în molecula lor un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un atom de metal. (< fr. monobasique)

MONOBÁZIC ~că (~ci, ~ce) (despre acizi) Care conține în moleculă un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un metal. /<fr. monobasique