MONAHÍE¹ s. f. (Rar) Monahism. – Monah + suf. -ie.

MONAHÍE², monahii, s. f. Călugăriță. – Din sl. monahija, ngr. monahi.

MONAHÍE¹ s. f. (Rar) Monahism. – Monah + suf. -ie.

MONAHÍE², monahii, s. f. Călugăriță. – Din sl. monahija, ngr. monahi.

MONAHÍE¹, monahii, s. f. (Rar) Călugărie, monahism.

MONAHÍE², monahii, s. f. Călugăriță. Soru-mea și cumnatu-meu vor să mă trimeată la... mănăstirea Țigănești, unde trăiește o mătușă a noastră, monahie bătrînă. SADOVEANU, M. C. 63. Jalnica lor mumă, Efrosina monahia. ODOBESCU, S. I 427.

monahíe s. f., art. monahía, g.-d. art. monahíei; (călugărițe) pl. monahíi, art. monahíile

monahíe (monahism, călugăriță) s. f., art. monahía, g.-d. art. monahíei; (călugărițe) pl. monahíi, art. monahíile

MONAHÍE s. v. călugăriță.

MONAHÍE s. v. călugărie, monahism.

MONAHÍE ~i f. Femeie care, prin legământ, duce o viață de ascetă și trăiește într-o mănăstire; călugăriță. /<sl. monahija, ngr. monahi

monahíe f. (vsl. monahiĭa, bg. monahinĭa, d. ngr. monahi, fem. d. mónahos, monah). Monahă, călugăriță (în stil oficial).

MONAHIE s. (BIS.) călugăriță, maică, monahă, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.

monahie s. v. CĂLUGĂRIE. MONAHISM.