*momént n., pl. e (lat. momentum din movimentum, mișcare, d. movére, a mișca. V. mobil). Timp foarte scurt, clipă: mă întorn într’un moment. Ocaziune, timp favorabil: a prinde momentu, a profita de moment. Timpu prezent: moda momentuluĭ. Un moment, așteaptă, ascultă, scuză un moment! Din moment în moment orĭ dintr’un moment într’altu, din clipă’n clipă, foarte curînd: el trebuĭe să vie din moment în moment. În acest moment, în timpu prezent. La moment, îndată, imediat. Din moment ce, odată ce, de oare ce, fiind-că.