MOLDOVENÍSM, moldovenisme, s. n. Particularitate lingvistică specifică vorbirii moldovenilor. – Moldovean + suf. -ism.

MOLDOVENÍSM, moldovenisme, s. n. Particularitate lingvistică specifică vorbirii moldovenilor. – Moldovean + suf. -ism.

MOLDOVENÍSM, moldovenisme, s. n. Cuvînt, expresie, construcție caracteristică graiului moldovenesc.

moldovenísm s. n., pl. moldovenísme

moldovenísm s. n., pl. moldovenísme

MOLDOVENÍSM n. Fapt de limbă caracteristic vorbitorilor moldoveni. /moldovean + suf. ~ism

moldovenism n. vorbă sau locuțiune particulară Moldovei (ex. babacă, duducă, neneacă etc.). In a doua jumătate a veacului al XIX-lea, moldovenismele pătrunseră în limba literară, mulțumită fruntașilor poeți (Alexandri, Eminescu) și prozatorilor (Creangă) originari din Moldova.

MOLDOVENÍSM s. n. (< moldovean + suf. -ism): pronunțare (fonetism), cuvânt sau expresie caracteristică moldovenilor.