MOGOROGÍ, mogorogesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi nedeslușit, neclar (arătându-și nemulțumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi. ♦ Tranz. A cicăli; a ocărî. – Et. nec.

MOGOROGÍ, mogorogesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi nedeslușit, neclar (arătându-și nemulțumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi. ♦ Tranz. A cicăli; a ocărî. – Et. nec.

MOGOROGÍ, mogorogesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi nedeslușit (spre a-și arăta nemulțumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi, a murmura. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bombănind mereu, a cicăli. Ce spui, cîrpaciule... și tu mă mogorogești? CREANGĂ, A. 106.

mogorogí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mogorogésc, imperf. 3 sg. mogorogeá; conj. prez. 3 să mogorogeáscă

mogorogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mogorogésc, imperf. 3 sg. mogorogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mogorogeáscă

MOGOROGÍ vb. v. admonesta, bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, certa, dăscăli, dojeni, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, moraliza, mormăi, murmura, mustra.

A MOGOROGÍ ~ésc 1. intranz. pop. A vorbi încet și nedeslușit (exprimându-și în felul acesta supărarea sau nemulțumirea); a bodogăni; a bombăni; a boscorodi. 2. tranz. fam. (persoane) A nu lăsa în pace; a reproșa mereu diferite lucruri; a cicăli. /Orig. nec.

mogorogì v. Mold. 1. a vorbi încet, alene; 2. a fi îmbufnat, a arăta mutre cuiva: ce, și tu mă mogorogești? CR.; 3. Tr. a mormăi. [Origină necunoscută].

mogorogésc v. tr. și intr. (ung. megmorogni, a mormăi, a ocărî. Cp. și cu ung. mogor, posomorît. V. morocănesc). Nord. Morocănesc, mustru, fac observațiunĭ.

mogorogi vb. v. ADMONESTA. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORALIZA. MORMĂI. MURMURA. MUSTRA.